Deficitul comercial scade, dar vama rămâne o poartă îngustă pentru firmele mici

Institutul Național de Statistică a anunțat pe 9 septembrie că deficitul comercial al României a scăzut cu 1,1% în primele șapte luni ale anului, până la 19,28 miliarde de euro. Este prima scădere după o perioadă lungă de adâncire, iar comentariile din presa economică au citit-o ca pe un semn de normalizare. Am vrut să ne uităm la aceeași realitate dinspre firmă, nu dinspre agregat, și am pus o întrebare mai prozaică: câte firme românești au, de fapt, dreptul administrativ de a face comerț în afara Uniunii Europene.

Ce înseamnă, concret, „a putea vămui"

Codul EORI este numărul unic prin care autoritățile vamale din Uniunea Europeană identifică un operator economic. Fără el, o firmă nu poate depune o declarație vamală. Nu poate, prin urmare, nici să importe din afara Uniunii, nici să exporte în afara ei. Este o condiție pur administrativă, se obține gratuit și relativ repede, dar până nu este îndeplinită, orice discuție comercială cu un furnizor din Asia sau cu un client din Statele Unite rămâne teoretică.

Între 9 și 12 septembrie am interogat direct serviciul de validare al Comisiei Europene pentru 206.703 de firme românești. Rezultatul: 51.801 de firme au cod EORI valid, adică 25,1% dintre cele verificate, iar 154.852 nu au niciun cod înregistrat. Verificarea s-a făcut în sursa oficială, nu într-un intermediar, iar fiecare rezultat păstrează data la care a fost obținut.

Poarta se îngustează pe măsură ce firma este mai mică

Cifra globală spune mai puțin decât distribuția ei. Corelația cu dimensiunea firmei este cea mai puternică din tot setul de date și nu are nimic surprinzător în ea, dar amplitudinea da.

Aproape nouă din zece firme cu cifră de afaceri peste 100 de milioane de lei au cod valid. Sub un milion de lei, proporția scade la aproximativ una din șapte. Între cele două capete, diferența este de 6,1 ori, iar fiecare treaptă de mărime adaugă între 20 și 32 de puncte procentuale. Nu există un prag brusc de la care firmele „se trezesc", ci o pantă continuă.

Interpretarea greșită ar fi să citim asta ca pe o problemă. O firmă care vinde exclusiv în România sau în interiorul Uniunii nu are nevoie de EORI, iar absența codului nu spune nimic rău despre ea. Interpretarea utilă este alta: peste 40.000 de firme cu cifră de afaceri de peste un milion de lei apar fără cod valid. Unele dintre ele chiar nu au nevoie. Pentru restul, o formalitate nerezolvată stă între ele și un furnizor mai ieftin sau un client nou.

Comerțul cu ridicata conduce, cel cu amănuntul rămâne în urmă

Pe diviziuni de activitate, ierarhia confirmă logica economică. Comerțul cu ridicata ajunge la 42,2% din cele 39.478 de firme verificate în divizie, iar fabricarea produselor din cauciuc și mase plastice conduce ușor, cu 43,9%, pe un eșantion mult mai mic. La celălalt capăt, comerțul cu amănuntul rămâne la 16,5%, iar comerțul și reparațiile de autovehicule la 12,4%, ambele fiind activități orientate preponderent către piața internă.

Structura sugerează că indicatorul separă destul de curat firmele care cumpără din afara Uniunii de cele care revând pe piața locală. Diferența dintre comerțul cu ridicata și cel cu amănuntul, de 25,7 puncte procentuale, este cea mai elocventă: sunt două activități vecine în nomenclatorul CAEN, dar cu relații complet diferite față de furnizorul extracomunitar. Interesant este și locul ocupat de depozitare și serviciile auxiliare pentru transporturi, cu 32,6%, peste industria alimentară. Firmele de logistică apar frecvent ca declarant vamal pentru clienții lor, ceea ce le obligă la înregistrare chiar dacă marfa nu le aparține.

Merită observat și ce nu apare în capul listei. Industria alimentară, cu 22,1%, stă sub media diviziilor de producție, deși este un sector cu import semnificativ de materie primă. Explicația ține probabil de structura ei: un număr mare de firme mici, cu aprovizionare locală sau intracomunitară, trage media în jos, iar procesatorii mari care chiar importă se pierd statistic într-o populație numeroasă. Este exact genul de nuanță pe care media pe sector o ascunde și pe care distribuția pe benzi de mărime o scoate la suprafață.

Geografic, Bucureștiul și Ilfovul formează un bloc detașat, cu 37,4% și 36,0%, urmate de Iași, Brașov și Suceava. Județele de graniță și cele cu industrie prelucrătoare apar mai sus decât media, ceea ce este consecvent cu structura pe diviziuni.

De ce contează diferența dintre agregat și firmă

Un deficit comercial în scădere cu 1,1% este o cifră macro. Ea rezumă comportamentul unui număr relativ mic de firme mari, pentru că acolo se concentrează volumele. Datele de mai sus arată că firmele mari sunt și cele care au, aproape toate, infrastructura administrativă necesară. Restul economiei participă la comerțul extracomunitar într-o măsură mult mai redusă decât sugerează titlurile despre export.

Pentru cine vinde servicii vamale, expediții internaționale, asigurări de marfă sau finanțare a comerțului, separarea este direct utilizabilă. Un cod valid confirmă că firma este deja înregistrată vamal și că discuția pornește de la un alt nivel. Absența codului la o firmă care declară activitate de import merită, în schimb, o întrebare înainte de o comandă.

Patru moduri de a folosi indicatorul

Într-o listă de prospecți, codul valid funcționează ca un filtru de calificare: confirmă că firma este deja înregistrată vamal, deci că are un istoric de operațiuni externe sau cel puțin intenția documentată de a le face. Într-o bază existentă de clienți, același câmp segmentează portofoliul după expunerea la comerțul extracomunitar, ceea ce contează pentru asigurări, pentru riscul valutar și pentru logistică.

A treia utilizare este verificarea unui partener nou înainte de o comandă de import, iar a patra, cea mai puțin evidentă, este urmărirea în timp. O firmă care obține un cod nou tocmai a făcut un pas pe care nu îl face nimeni din curiozitate. Este un semnal de extindere a activității, disponibil înainte ca extinderea să apară în bilanț.

Ce nu spun aceste cifre

Firmele verificate nu constituie un eșantion aleatoriu din economie. Ordinea de verificare a început cu firmele de dimensiune mai mare și cu sectoarele unde probabilitatea de comerț extracomunitar este ridicată, pentru că acolo indicatorul are valoare practică imediată. Prin urmare, rata de 25,1% descrie firmele verificate, nu întreaga economie, iar rata reală pe ansamblul celor 1,54 milioane de firme active este aproape sigur mai mică. Procentele pe benzi de mărime, pe diviziuni și pe județe rămân comparabile între ele, pentru că se calculează în interiorul fiecărei categorii.

A doua precizare ține de ce măsoară indicatorul. Un cod valid arată că firma este înregistrată vamal. Nu arată că a făcut efectiv operațiuni și cu atât mai puțin volumul lor. Pentru volume rămân datele Institutului Național de Statistică, care descriu fluxul, nu dreptul de acces la el.

Verificarea continuă, pe loturi și cu ritm controlat, iar acoperirea crește săptămânal. Analiza completă, cu tabelele pe diviziuni CAEN și pe județe, se află în raportul Harta EORI. Metodologia și lista surselor sunt descrise în Sursele de date WebHunt, iar statusul EORI apare pe profilul fiecărei firme, împreună cu data verificării. Restul analizelor pe sectoare sunt în Rapoarte.